Când ne-am hotărât unde producem, alegerea evidentă era Asia. Costurile sunt de câteva ori mai mici, iar majoritatea brandurilor de textile de casă din Europa produc acolo. Am ales altfel, și motivul nu e sentimental.
Ce s-a întâmplat după anii '90
Portugalia are o tradiție textilă veche de secole, concentrată în nord, în jurul orașelor Guimarães, Braga și Barcelos. Multă vreme, a fost una dintre principalele zone de producție pentru Europa.
Apoi a venit competiția pe preț. Presiunea a crescut din anii '90 și a culminat după 2005, când s-au eliminat ultimele cote la importurile de textile: producția s-a mutat masiv în Asia, iar industria portugheză a intrat în criză. Fabricile aveau două opțiuni: să scadă prețul până la limita supraviețuirii, sau să urce în calitate.
Cele care au ales prima variantă au dispărut. Cele care au ales a doua s-au specializat: utilaje mai bune, finisaje mai fine, serii mai mici, control de calitate mai strict.
Rezultatul se vede azi. Regiunea produce pentru unele dintre cele mai pretențioase branduri din Europa, iar Guimarães a rămas un centru în care țesutul se face cu know-how transmis de generații.
Ce am făcut înainte să semnăm
Am trimis zeci de e-mailuri. Am primit mostre. Le-am comparat.
Apoi am mers acolo. Nu ca să bifăm o vizită, ci pentru că voiam să vedem cum arată locul în care se lucrează, să atingem produsele finite (nu doar mostrele de material, care arată întotdeauna bine) și să întrebăm ce se întâmplă când ceva iese prost.
Am cerut certificări pentru fiecare afirmație pe care urma să o facem. Nu pentru că ne îndoiam de ei, ci pentru că, dacă noi scriem ceva pe site, trebuie să putem dovedi.
